Humidor

Vorbeam zilele trecute despre bunica-mea si satul unde locuieste. Fiind la campie, oamenii nu prea cultiva vii sau pomi fructiferi, ca e clima ca aiurea. In schimb, printre sirurile de porumb, gasesti mereu fasole, cartofi sau alte minuni.

Tot la bunica-mea se cultiva tutun. Cand eram mica si stateam cu saptamanile pe acolo, mai participam si la activitatile casnico-agricole, fie ca era vorba de cules rosii sau facut bulion, fie ca ma duceam la cules de tutun. Yes, people, tutunul se culege, e o planta care poate sa creasca destul de inalta, acoperita cu ceva lipicios, ca mereu ma intorceam neagra pe maini de "smoala". Ajunsa acasa, seara, imi dadea Maica o rosie, sa iau "negreala" de pe maini, ca altfel nu se lua sub nicio forma.

Veneau oamenii cu carutele pline de frunze de tutun, frunze mari, mai mari decat alea de floarea-soarelui, iar eu stateam cocotzata pe mormanul de tabac, cu baticul inca pus pe cap si cu hainele pline de smoala. Calul gonea spre casa si ma uitam la lume.

Dupa ce era descarcat, tutunul se insira pe sfoara. Stateam cu unchii, matusile si vecinele sa facem sirurile de tutun, infigeam undreaua in cotorul frunzei si primeam 100 de lei vechi pentru fiecare undrea umpluta, iar 12 undrele faceau un sir...Si faceam cateva siruri, ca ma ambitionam. Deh, de mica imi placea sa-mi "fac banu'". Tata mereu imi aminteste ca am invatat sa numar pe bani.

Odata ce sirul era facut, barbatii il atarnau de peretii casei, iar daca nu mai era loc, de peretii unui patul de prin curte. Si daca nici asa nu se agatau toate sirurile, se atarnau in podurile caselor, unde era o caldura infioratoare, ca toata lumea avea acoperisuri de tabla.

E o anumita perioada a verii cand toate casele sunt "impodobite" cu tutun, tutun care din verde trece in caramiziu, in culorile alea tomnatice ale unei paduri. Uscat, mirosea tare frumos, zau asa. Un miros aparte, la fel cum are si fanul uscat. Unchiasii isi faceau tigarile din hartie de ziar si o frunza de tutun uscat, smulsa de pe peretii casei...Aveau tigari la discretie.

In sat era si cred ca inca mai exista Regia de Tutun (acum cred ca are un nume dubios, ceva de genu' F.F. Tutun), unde lucrase si bunica-mea in tineretile ei. Oamenii puteau fie sa duca tutunul verde direct acolo si sa nu mai stea sa il insire, fie sa il dea uscat deja si sa-si ia niste bani. Imi amintesc o zi in care am intrat in Regia aia si era un miros apasator de frunze uscate de tutun, dar nu deranja. Si mi-l amintesc pe Tica furand cateva frunze ca sa-si faca o tigara.

Pacat ca eram prea mica si nu puteam intelge toate dedesubturile discutiilor purtate de femei, in timp ce insirau tutunul pe sfori. Dar imi amintesc cu drag mirosul si cum aratau casele cand treceai pe drum si vedeai toate culorile alea frumoase, iar mirosul era cu adevarat placut.

Sunt fumatoare si tigarile din pachet nu au "parfumul" acela. Dar fumez de placere, mi se pare ca nu pot renunta la prima tigara de dimineata, ultima tigara de seara, tigara de dupa masa, tigara cu o cafea, ori un Cola rece/recisor sau tigarile din sesiune, ori cele in asteptarea notei de la examen.